8-10 septembrie 2016
După ce m-am familiarizat cât de cât cu noua mea prietenă, motocicleta BMW S 1000 RR, am început să fiu introdus în această lume fascinantă de către un prieten motociclist și fondator al unui club de profil. Acesta mi-a prezentat mai mulți motocicliști și mi-a descris pe larg ce presupune ”motocicleala” în cadrul clubului. Mai mult mi-a propus să merg în locul său la Misano, la marele premiu MotoGP al statului San Marino. Acuzând niște urgențe, mi-a cedat biletul său și mi-a făcut cunoștință cu tovarășii de drum, trei la număr. Am fost deosebit de fericit și am plecat la Misano Adriatico, în weekend-ul 8-10 septembrie 2016.
A urmat un sfârșit de săptămână de vis. Cazat la un hotel situat la 3 km de mare și la 3 km de circuit, am asistat practic la o adevărată sărbătoare motociclistică. Baruri tematice cu specific moto, ateliere pentru customatizarea motocicletelor, oameni de toate vârstele îmbrăcați cu tricouri cu favoriții lor și sute de motociclete pe străzile orășelului Misano aveau să-mi prefațeze festivalul ce tocmai debuta. Unii au venit chiar din China să participe la sărbătoare. Normal că n-am ratat ocazia!
Deși am urmărit cursele de MotoGP cu o frecvență destul de ridicată încă din anii ’90, nu eram la curent cu istoria acestui minunat sport. Încă din prima seară am aflat că în jurul circuitului din Misano s-au născut piloți care aveau să devină legende. Valentino Rossi a copilărit la Tavullia, la 5 km de circuit iar în imediata apropiere, în Cattolica, s-a născut Marco Simoncelli – SIC58. Primul fiind o legendă vie, al doilea devenit legendă prin trecerea în neființă, în data de 23 octombrie 2011, pe circuitul Sepang din Malaezia. Prietenul și sponsorul regretatului pilot, un întreprinzător local – Paolino – a cumpărat motocicleta pe care a alergat Marco Simoncelli și a așezat-o în vitrină în localul său din Misano, renumitul restaurant La Birra di Paolino. Mai mult decât atât, în semn de omagiu, acesta pornește motocicleta în fiecare an, în week-endul cursei, în fiecare seară la ora 21.45. Imaginați-vă sute de oameni care se opresc pe stradă lângă terasa localului privind spectacolul…Cu adevărat impresionant.
Mai jos puteți auzi sunetul motocicletei lui Marco Simoncelli …
Am trăit și un moment deosebit de emoționant cu această ocazie. O femeie britanică, trecută de 60 de ani și venită în vacanță, mirată de mulțimea adunată și oarecum speriată de zgomotul infernal al motorului motocicletei, m-a întrebat ce se întâmplă. I-am explicat despre Marco Simoncelli și despre patronul localului, relația dintre ei și i-am arătat filmulețul de pe youtube care arată cum a decedat pilotul. I-au dat lacrimile și, deosebit de tulburată, mi-a spus că va veni în fiecare an să vadă cursa la Misano. Cu ochii umezi de lacrimi a reușit să schițeze un zâmbet și mi-a spus că ea nu-i cunoaște decât pe Rossi și pe Cal Crutchlow. Emoțiile au continuat când am aflat că în oraș are loc și deschiderea unui centru pentru persoanele cu dizabilități, fiind vorba despre un proiect început de Marco Simoncelli și terminat de tatăl său, șase ani mai târziu, tot ca un omagiu adus fiului său. Tot aici aș mai exemplifica și faptul că în zonă există un muzeu memorial Marco Simoncelli unde se adună sute de motocicliști, cu ocazia cursei de la Misano, pentru a-i aduce un omagiu pilotului. Sute de brichete și lumânări aprinse, lumina lor reflectându-se din sute de motociclete, nu fac altceva decât să ofere o dimensiune aparte acestui festival anual de la Misano.
Ziua cursei a fost extraordinară. 160.000 de spectatori pe circuitul de casă al lui Valentino Rossi, majoritatea dintre ei fiind îmbrăcați în galben, culorile idolului lor, au produs un spectacol de neegalat: steaguri, pancarte, fumigene galbene, urale, ovații. Deși nu a reușit să tremine cursa decât pe locul doi, într-o manieră deja consacrată, Rossi a mers să-și salute fanii. Am avut privilegiul să-l văd în aceste momente, precum și în antrenamente, de la cca 20 de metri.
După cursă, neavând motocileta cu mine, m-am rezumat la a păși pe pista pe care cu câteva minute înainte rulaseră piloții de MotoGP. Întrucât mă simțeam un veritabil motociclist ( desigur că nu era ceva cu echivalent în realitate dar asta rămâne între noi ), aș fi mers cu motocileta la Misano dar încă nu avea numere de înmatriculare definitive. Mai bine așa! Cine știe ce ”experiență” pe marginea cărei autostrăzi aș fi acumulat. Nici rodajul nu era făcut la motociletă dar eu mă visam deja că-l concediez pe Rossi. Orcium, nu aveau să rămână lucrurile la fel în anul următor. În fine…
Revenind, m-am plimbat pe linia boxelor și prin complexul fantasticului circuit. Am ajuns la cca 2 metri de Marc Marquez și Dani Pedrosa când s-au deplasat pe scutere să facă vizita medicală. Priviți în imagini fețele oameilor care îi adorau efectiv. Atunci am realizat că acești sportivi sunt niște idoli, ”extratereștrii”, cum le spun eu.
Fiind o zi extrem de călduroasă, nu am părăsit complexul circuitului fără să văd dacă într-adevăr produsele alimentare și mai ales băuturile reci au o calitate mai bună în Vest decât la noi, așa cum se vehiculează în media.
Nu puteam să părăsesc Misano, fără să vizitez localitatea unde Valentino Rossi a copilărit și în care localnicii îl consideră un adevărat zeu, respectiv Tavullia. Aici, la casa părintească, funcționează un Fanclub, o pizzerie și un magazin oficial Valentino Rossi. Un alt spectacol, într-o altă locație dar în același context. Sute de motocicliști și fani VR46 s-au înghesuit să viziteze până și parcarea auto unde marele pilot se dădea cu motorul ( o hrișcă cu motor, de fapt ) la vârsta de 4 ani. Deși Valentino nu era prezent, simțeai efectiv cum apasă asupra ta personalitatea acestei legende vii.
Un week-end de vis, așa cum s-a exprimat recent unul dintre cei trei prieteni alături de care am fost martor la acest festival motociclistic. Le mulțumesc pe această cale: Ciuhandu Alex, Mircea Valer, Valentin Daniel
Motociclist în prezent sau în viitor, nu contează. Dacă aveți această pasiune în suflet sau dacă vă plac cursele de MotoGP, să nu ratați cursa de la Misano. După părerea mea, este cea care reliefează cel mai bine ce înseamnă, de fapt, acest sport și acești piloți. Desigur că veți găsi și răspunsul la întrebarea: de ce unii îl consideră pe Valentino Rossi o legendă?
A, era să uit! Unde am plecat de la Misano și cu cine am dat ochii prima oară? Am fugit acasă la prietena mea, motocicleta BMW S 1000 RR. Mi se făcuse dor de ea. Dar rău de tot! Sincer! Ei îi datoram acest week-end de poveste!